Manifest #reinventeazăamintirile

Am tot urmărit zilele acestea pe rețelele sociale fenomenul #metoo. Recunosc, am fost șocată, însă nu din perspectiva numărului mare de persoane (inclusiv prieteni de-ai mei), ci dintr-un motiv mult mai grav. Și anume, ignoranța. În postura de victimă pozând, mă gândeam să mă alătur și eu mulțimii, să îmi exprim dezamăgirea, dezgustul sau disprețul. Dar cu ce ajuta? Să fiu o cifră în plus pe o listă?

Era duminică seara și încercam să analizez săptămâna ce tocmai trecuse. Facem lucrurile pe repede-înainte (cum ne place nouă să zicem) și suntem atât de preocupați de ce va urma încât uităm de prezent. Uităm chiar și ce am făcut. De unde atâta timp pentru o reexaminare a unor situații? E ca în sesiune: ce contează nota, atâta timp cât ai trecut examenul? Nu și pentru mine. Însă revenind, încercam să fac o retrospectivă și să găsesc o oarecare legătură între diversele fapte.

Un numitor comun câștigă detașat. Da, am realizat că 5 zile din 7 am fost, rând pe rând, ținta cuiva. Sau mai bine zis victima. De la tipul dubios de la metrou care mă pivește rânjind, dispare brusc și ca prin magie aterizează aproape lipit de spatele meu; golanul de la Universitate care se ține scai poate-poate o pune de o combinație; oamenii străzii care dorm în fața ușii de la interfon, blocând intrarea în bloc; bărbatul din RATB cu privire lascivă care, ce concidență, are drum fix pe unde merg eu acasă; până la vagabondul de la colț de stradă care în miezul zilei stă cu instrumentul expus în văzul tuturor, nu este cale lungă. Bun venit în București.

Nu mă victimizez, pentru că știu că nu sunt singura. Chestiile de acest gen se întâmplă în mod repetat, zi de zi, multor persoane. Dar alegem să le trecem cu vederea pentru că ne afectează psihic. Este ignoranța un răspuns? Când eram în Piața Sf. Gheorghe, mușchiul de deasupra stației de RATB nu m-a apărat de huliganii care s-au strâns în jurul meu. La fel cum nici statuia lui Charles de Gaulle din Herăstrău nu a clintit un deget când o persoană de sex masculin, foarte binevoitoare, m-a invitat pe mine și pe prietena mea la un suc ”de casă”. Mulțumim, doamna primar!

Răspundem cu ignoranță și de asta nu se schimbă nimic. Și, colac peste pupăză, mii de deținuți vor fi eliberați în curând pentru că, ce să vezi, penitenciarul nu e hotel de 5 stele. Dragi oameni de la conducere, mai dați o fugă până în Regie sau căminele din Băneasa. Este aberant ca ceva anormal să fie perceput obișnuit! Nu este normal ca atunci când mergi pe stradă, mai ales ziua în amiază mare, să ai un sentiment de panică, întrebându-te dacă ți se va întămpla ceva sau vei scăpa. Astăzi la Unirii, aceeași problemă. Și mâ gândeam cum m-aș simți eu ca părinte știind că fiica mea trece zilnic prin astfel de lucruri. Apoi m-am gândit la mama…

De ce să nu investim în ceva cu adevărat util, să punem siguranța pe primul loc și să luăm măsuri de prevenție pentru a evita exemplul #Colectiv? Răspunsul intuitiv, simplu și la obiect: NU SE VREA. Și ne mai întrebâm de ce tinerii pleacă în alte țări…

Dacă cei de la conducere nu vor, oare corporatiștii sunt și ei dezinteresați? Sigur au o soră, mătușă, verișoară, colegă de serviciu, de facultate sau vecină care au fost victime și au preferat să dea uitării incidentul din cauza politicii construite în maniera ”noaptea ca hoții”. Și nu mă refer doar la femei, căci cunosc și bărbați care au fost hărtuiți & agresați.

#rezist, dar până când? Eram la Webstock și descoperisem #reinventeazăamintirile, noul concept propus de HP România. O formulare interesantă și chiar generatoare de sens. Mă gândeam cum ar fi dacă nu am mai răspunde cu ignoranță, dacă am acționa acum pentru a ne schimba destinul și a ne asigura amintiri despre care să ne amintim cu plăcere. Tot un soi de reinventare, nu? Cred că dacă s-ar face o campanie de CSR pe această temă, ar câștiga detașat marele premiu de la PR Award. Însă până atunci, simt și eu nevoia să mă implic cumva.

Așa că, fără să stau pe gânduri, m-am gândit să pun bazele unui manifest. Și vă încurajez să-mi fiți complici. Mecanismul este simplu și pornește oarecum de la ideea #metoo. Aș vrea să-mi împărtășiți în comentarii (aici pe blog sau pe Social Media), experiențele voastre de acest gen, însă nu oricum, ci alături de un exercițiu de imaginație, de reinventare a amintirilor, punând și #reinventeazăamintirile.

img_8253

Ulterior, eu voi aduna răspunsurile și le voi printa, iar împreună vom găsi o soluție. Și nu vă sfiiți de scrisul complex, căci noua mea imprimantă, HP Deskjet Ink Advantage 3785, este pregătită să ne ajute în acest sens. Atât cartușul negru, cât și cel color, și ele nou-nouțe, vor face față cu brio la cel puțin 560 de pagini, volumul lunar de pagini fiind undeva la 1000. Iar din perspectiva timpului, nici aici nu vă faceți griji, căci pot printa răspunsurile voastre direct de pe telefon, iPad, iPod, etc, datorită modului wireless. Chiar dacă aceasta este cea mai mica imprimantă all-in-one din lume, asigură tot ceea ce este nevoie: imprimare, copiere, scanare.

Haideți să ducem mai departe conceptul #reinventeazăamintirile și să facem viitorul un loc mai sigur. Este aberant ca ceva anormal să fie perceput a fi obișnuit. Nu trebuie să așteptăm până când ne aflăm în postura de victimă pentru a lua măsuri de îndreptare. Haideți să prevenim toate acestea și măcar din perspectiva siguranței să ne poziționăm diferit. Și ca să-l citez pe Manafu, ”când faci o schimbare, contează oamenii”. Haideți să facem o poveste frumoasă, o lume mai sigură. Pentru că se poate. Pentru că trebuie. Cea mai mică multifuncțională pentru cea mai mare schimbare.

img_8252

Today changes with you! ❤
XoXo, Ale
Comment, Subscribe, Like& Share, Follow me on instagram : @voxofvanity
Thank you so much!

Anunțuri

39 de gânduri despre “Manifest #reinventeazăamintirile

  1. Citeam si ma enervam, ma enervam enooorm, de ce?
    Fiindca imi amintesc o situatie la care am fost si eu martor si acum cu #reinventeazăamintirile mi-as dori sa pot schimba situatia, sa nu mai fiu doar simplu martor ci sa ma fi implicat atunci.
    Totul incepe cam asa..
    Era o zi frumoasa de vara, nu avea sa fie pentru toata lumea, cu o caldura de „iti bateai femeia la umbra” si ma aflam si eu in parc, stateam pe o banca, pierdeam vremea. La un moment dat in fata mea s-au intersectat doi strengari, spun strengari prin felul lor de a merge, prin felul de a se comporta, acesti strengari s-au intersectat cu o fata simpla, modest imbracata, fara elemente „tipatoare” de imbracaminte dar cu o figura draguta, in momentul acela, strengarii s-au postat in fata fetei si au oprit-o fortat si ala mai tupeist i-a spus ca daca nu il saruta, nu o lasa sa treaca… Incepusem sa fierb gandindu-ma la prietena mea care e in alt oras la facultate si care poate trece prin acelasi lucru..
    Violenta nu e raspunsul dar l-as fi sarutat eu pe strengar cu un picior in gura, dar nu am apucat da actionez fiindca a actionat ea, l-a impins cu putere pe don juan si a rupt usile, ei incepand sa rada, nu era deloc amuzant..
    #reinventeazăamintirile iti da de gandit la toate momentele in care puteai lua atitudine si nu ai luat

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mă gândeam și eu cu groază la eliberarea atâtor infractori, că vei merge cu frica în sân, că vei suspecta pe fiecare om care se uită ciudat la tine, că vei evita să ieși din casă noaptea sau vei alege un traseu mai lung, dar luminat si animat ca să nu fii in pericol.
    Cumva mă bucur că am masina și nu mai trebuie să fiu tinta nimanui, macar seara să mă simt cât de cât în siguranță.
    Bună initiativa! Frumos articol!
    #reinventeazăamintirile

    Apreciat de 1 persoană

  3. Ale, imi place mult cum ai pus problema! Sunt atat de scarbita si eu de anumiti oameni, dar daca ascultam psihologii, sa ne gandim la ei ca la niste oameni care au suferit si ei in trecut si poate datorita lucrurilor pe care le-au vazut in familia si jurul lor, ajung si eu sa faca aceleasi lucruri. Si e cumva de inteles..intotdeauna am zis ca un copil abadonat de exemplu…ori va face la fel…va face un copil cand va creste, il va abandona ori va face invers…si anume va face tot ce poate sa fie alaturi de el. Este doar un exemplu..se poate aplica pentru orice alt caz!
    Adevarul este ca devenim imediat suspecti…barbati, femei, copii….putem sa ne panicam imediat cum cineva iti zambeste…cand cineva e amabil! Credem mereu ca vrea ceva sau se va intampla ceva! Cum facem sa scapam de aceste sentimente?? De aceste ganduri care ne intuneca privirile si inimile???
    #reinventeazaamintirile

    Am si eu o experienta neplacuta cu privire la #metoo si ma uitam la comentariile unora…sunt multi care sunt gata sa te judece fara sa citeasca in totalitate…fara sa inteleaga situatia care s-a creat si motivul…nu vorbim despre acele persoane care au beneficiat de anumite servicii in urma unor partide de sex cu buna stiinta…e treaba lor, ti-ai luat marirea de salariu sau ai ajuns unde ai vrut…nu ai cum sa intri in categoria oamenilor care au fost abuzati impotriva vointei lor. Caci despre asta e vorba…

    Apreciat de 1 persoană

  4. Cred ca toate femeile, fie ele frumoase, urate, slabe, grase, roscate, blonde, tinere, batrane, etc au trecut printr-o experienta de hartuire sau mai multe, iar acest lucru mi se pare foarte trist. Din pacate tot noi suntem, ca femei, acuzate ca prin gesturi, atitudine, imbracaminte sau machiaj cerem atentie, iar barbatii sunt atat de binevoitori sa ne-o ofere. Din punctul meu de vedere aceasta schimbare trebuie pornita de la educatia de acasa, mai ales ca in viitorul apropiat copiii din ziua de azi vor deveni adulti, iar ei ce au invatat de peste tot, fiind sexualitatea promovata in prostie?
    Eu, spre fericirea mea, nu am fost hartuita in adevaratul sens al cuvantului, desi cum ai spus si tu, privirile lascive ale altor barbati si apropourile la adresa mea ca poate-poate le iese si lor o noapte de distractie se poate numi „hartuire”. Mi-as dori din tot sufletul sa se schimbe ceva in tara asta, dar ti-am zis, consider ca totul porneste de la educatia pe care o primesti de la familie. #reinventeazăamintirile

    Apreciat de 1 persoană

  5. Tin minte un episod asemanator. Eram mai mica, veneam de la magazin acasa, in amiaza mare, cand unul a inceput sa traga de mine. Dumnezeule, si acum cand imi amintesc ma trec fiorii. Am reusit sa scap, am fugit plangand acasa. Tipul beat fiind..ce crezi, a scapat cu o amenda…
    Ignoranta e des intalnita in randul oamenilor si cei de sus, mai ales,se fac ca ploua. #reinventeazaamintirile

    Apreciază

  6. Pana la varsta asta, am avut parte de tot felul de intamplari, care mai de care mai enervante. Din pacate, oamenii judeca, de aceea poate multi aleg tacerea. Circula prin batrani o vorba urata rau de tot „Pana nu ridica catelusa coada … „nu mai stiu urmarea ). Mai ai curajul sa te plangi, cand mintile inguste( si sunt muuuulte) considera ca tu ai provocat aceste intamplari urate? De la boschetarul din coltul strazii, pana la profesori doctori universitari , fiecare in stilul lui mai badaran sau mai subtil te agreseaza. Te agreseaza pana si jumatatea ta care ti-a jurat ca o sa te cinsteasca si ocroteasca… pana cand moartea va va desparti. Ma tem ca si acest strigat de acum, se va pierde si va deveni doar un ecou, ca multe altele. Traim in Romania si deocamdata nu se vrea a se face nimic in folosul cetateanului, doar praf in ochi si vorbe, nimic concret.

    Apreciază

  7. Subscriu la ceea ce ai scris tu, insa nu stiu in ce masura putem noi reusi. Nu sunt o fire pesimista, insa constientizez ca este prea multa nedreptate in aceasta tara si e aproape imposibil sa rezolvam ceva. Pe langa toate celelalte, eu am remarcat aceasta imprimanta care arata foarte fain, chiar ca e micuta si nu ocupa mult spatiu! Chiar ma uitam zilele astea dupa un asemenea gadget si cred ca ma voi opri catre aceasta.

    Sustin #reinventeazaamintirile si m-as implica in orice demers in acest sens 😀

    Apreciază

  8. Recunosc ca am fost ferita de acest tip de incidente, dar cumva am momente in care ma uit peste umar fix din acest motiv. Mai ales ca de acum se intuneca mai devreme si distanta dintre job si casa esre destul de mare, dar sper ca voi ajunge cu bine acasa in fiecare seara.

    Apreciază

  9. Din pacate nu se intampla nimic… te revolti, te revolti, te zbati sa schimbi ceva si nu se intampla nimic, si te revolti, te zbati, te revolti, judeci, acuzi, ai dreptate… dar nu se intampla nimic…. timpul trece si… ajungi sa nu-ti mai pese, pentru ca importanta esti doar tu, in pătrățica ta, pe care vrei s-o faci luminoasa, ca nu mai conteaza daca celelalte pătrățici din jurul tau sunt luminoase ori ba.

    Apreciază

    1. Oana, ai dreptate. Dar eu nu sunt pro acestei mentalitati. Cel putin nu de acum inainte. Orice schimbare trebuie sa aiba un inceput. Nu spun acum ca pot muta muntii, insa lucrurile de acest gen se realizeaza in timp. Atata timp cat conservam acest tip de mentalitate e normal ca nimic sa nu se schimbe. Tocmai de aceea am solicitat implicare si sustinere. Aa, si intelegere. Eu cred în #reinventeazăamintirile 😀

      Apreciază

  10. Unele amintiri le vrem uitate, dar din pacate e greu sa le stergem…. altele insa sunt atat de placute insa atat de sterse. Spun si eu #reinventeazaamintirile si sa le pastram vii doar pe cele placute.
    Tinta huliganilor cred ca orice femeie a fost. Problema este cum spui tu ignoranta. Ne-am obisnuit sa nu bagam in seama micile scapari si asa incurajam marile scapari. Eu sunt oleaca mai categorica si pe criminalii periculosi, dar si pedofilii i-as invita pe scaunul electric. Restul infractorilor la munca silnica.

    Apreciază

  11. Desi sunt cateva momente pentru care as putea spune si eu #metoo, prefer sa spun #reinventeaza amintirile si sa le aduc in discutie doar pe cele nice. Sunt de acord cu tine, total, ar trebui facut ceva, nu este OK ce se intampla, am doua fete si…deja ma gandesc cu groaza daca li s-ar intampla ceva…

    Apreciază

  12. Offf… e atat de greu ca trebuie sa traim intr-un astfel de stres zi de zi… Dar la noi in tara cel putin, pana nu o sa scapam de conceptiile inradacinate cum ar fi: ,,locul femeii e la cratita”, ,,ai purtat fusta, ai cautat-o” si altele nu o sa se schimbe nimic. Stiu ca nu doar la noi in tara sunt libidinosi, dar la noi sunt si extrem de multe victime ale violentei conjugale. Educatia conteaza mult si la noi in tara lipseste cu desarvarsire. Si nu ma refer la educatie de genul ,,stai cuminte”, ci la educatie civica, la discutii cu psihologi etc. astfel incat femeile sa nu mai fie tratate ca niste obiecte. Imi aduc aminte ca in liceu aveam uniforma cu fusta si pe una dintre stradutele pe care mergeam spre metrou sau tramvai, era mereu un obsedat care statea in masina si se masturba, fix cand era ora de iesit de la liceu si treceau fetele in fusta. Ne-am dus in prima faza la profi care au anuntat politia o data, de doua ori, de trei ori, zile la rand si bineinteles ca i-a durut in fund si ala tot statea acolo. La un moment dat a plecat, dar a ramas sentimentul ala urat ca nimeni nu face nimic. Nimeni nu face nimic nici pt femeile omorate in bataie de asa-zisii soti si cu atat mai putin pentru hartuire sexuala. Dar am incredere ca in timp, o sa vedem schimbari. Schimbari mici, care sa plece de la fiecare. Cum ziceai tu #reinventeazaamintirile.

    Apreciază

  13. Din fericire, nu am avut parte de intrebari care sa se incadreze in tiparul #metoo, exceptand cate un fluierat, claxoane si chestii nesemnificative, lucruri care se intampla si acum, cand merg pe strada sau fac poze. Este trist, iar cel mai trist mi se pare faptul ca in momentul in care ne punem o pereche de pantofi cu toc sau o fusta cei mai multi au impresia ca ne-am imbracat asa pentru ca ne dorim ceva! Total gresit!

    Apreciază

  14. Ai vorbit atât de frumos și totuși sunt cuvinte triste și disperate ale unei persoane care nu poate sa-și vadă liniștita de drumul ei. Îmi pare rău sa aud de toate aceste întâmplări și oameni care te agresează. Se pare ca fetele frumoase pățesc asta și fetele urate sunt huiduite și au parte de alte tratamente la fel de neplăcute.

    In Galați nu este chiar așa. Lumea este puțin mai civilizata și parca nu-mi este frica sa ies din casa. Am cochetat cu ideea de a ma muta in București și ma gândeam la ce greu este sa vezi persoane care se droghează, care se joaca cu mâna in pantaloni fără jena și care te agresează cu privirea. Îmi este teama de aceste lucruri pentru copilul meu.
    Eu n-am experiențe neplăcute și poate ca asta ma face sa fiu mai curajoasa și netamatoare

    Apreciază

  15. #reinventeazăamintirile Sunt mama si stau in fiecare zi cu frica-n san pana ajunge fata mea acasa, pentru ca de cand este adolescenta unora li se lipesc ochii de ea si vor mai mult acostand-o cu diverse texte si sub diverse pretexte. Culmea e ca si daca sunt doua sau trei nu inceteaza asaltul, mitocanii ii dau inainte. Deja nu mai stiu ce sa-i spun, ce s-o mai invat. Daca-i spun sa-i evite si sa nu-i bage in seama parca nu-i destul, daca ia atitudine e mai rau, se pun cu injuraturile, si ma doare sufletul cand vine acasa plangand ca iar s-a lipit vreunul de ea in autobuz si i-a spus nu stiu ce magarie.

    Apreciază

  16. O singura data am avut o situatie mai neplacuta c un tip. Nu pot sa zic ca am fost asa marcata de moment. Chiar daca zona in care m-am mutat in urma cu cativa ani nu este cea mai buna, sa stii ca n-am avut neplaceri. Bucurestiul este plin de surprize din acest punct de vedere. Are si avantaje, dar si dezavantaje

    Apreciază

Leave a reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s