Recenzie: „Diana cu vanilie” #BloggersRead

Diana Sorescu, mai degrabă cunoscută sub denumirea „Diana cu vanilie” (numele blogului său), te face să trăiești, să zâmbești și să fii optimist odată cu parcurgerea fiecărei pagini scrise de ea, pe care o citești pe nerăsuflate. Chiar dacă nu mai este printre noi, simți pofta ei de viață, cuvintele pline de esența existenței, povestiri cu tâlc și mai ales puterea sa de a evoca anumite trăiri, emoții și idei, în care te regăsești perfect.

Cred că aceasta este cartea pe care am citit-o cel mai ușor, fără să-mi dau seama când s-au terminat paginile. Apoi, în acea febră a admirației față de autoare, bineînțeles că i-am căutat și blogul (subcapitolele sunt de fapt articole de pe blogul său), pentru a descoperi mai multe despre ea. Cu dezamăgire am aflat faptul că s-a stins din viață în 2013, la aproximativ 26 de ani. Este o adevărată muză, care te conectează la diverse concepte ale realității, o adevărată profesionistă a (auto)ironiei fine & inteligente, o jurnalistă cu idei mărețe, autentice, la rândul lor generatoare de alte lucruri impresionante.

Cartea prezintă numeroase aspecte ale vieții cotidiene, atitudinea autoarei fiind una constantă: „facem haz de necaz”. Deși ea descrie diverse experiențe mai puțin favorabile din viața sa, remarcăm mereu disponibilitatea ei pentru lucrurile noi, pentru provocări și decizii care par a fi piese dintr-un puzzle. Deși mai mereu este dezamăgită de nedreptățile existenței, ea afișează totuși o mulțumire sinceră pentru tot ce este, pentru unele persoane din jurul ei, dar mai ales lui Dumnezeu. Nu este genul de persoană care să se victimizeze, ci din contra, înfruntă toate nedreptățile care o împiedică să realizeze ceea ce-și dorește.
La fiecare pas sunt inserate maxime, vorbe din popor și formulări ingenioase care te determină să zâmbești instant. Pe Diana nu ai cum să nu o adori, iar stilul ei de a scrie este viu, permițând mereu să găsești ceva nou care-ți va rămâne în minte pentru mult timp. Nu este o fire perfecționistă, își cunoaște defectele, însă face în așa fel încât să devină atuurile ei.
Autoarea ne vorbește despre iminența vieții, nesiguranța zilei de mâine și accentuează astfel importanța trăirii în prezent. Face la un moment dat o comparație profundă, comparând viața cu o călătorie cu avionul: îți iei bilet de dus, însă n-ai idee ce se poate întâmpla în secunda următoare, ori când te vei întoarce sau cum. Pe mine acestă lectură m-a determinat să fiu mai răbdătoare și să apreciez mai mult ceea ce am în jurul meu întrucât acestea nu sunt nelimitate.
“Eşti ceea ce eşti în secunda asta datorită alegerilor pe care le-ai făcut în viaţă. Alegeri responsabile, mature, asumate, calculate şi drepte, alteor copilăreşti, impulsive, nebuneşti, greşite, idioate, fără cap. Dar toate sunt ale tale. Şi în momentul în care vei învăţa să le accepţi, o să te iubeşti. Şi nu o să ai regrete.”

 

“E o afacere mai bună. Te măriţi când găseşti bărbatul potrivit, când iubeşti matur şi profund, nu frugal. Când simţi că Dumnezeu şi-a pus mâna pe creştetele voastre şi v-a legat. Nu când simţi fluturi şi bezele, ca o adolescentă disperată.”
„Iar la final, o sugestie: înlocuiți invidia cu shaorma. O să avem mai mulți obezi în lume, dar mai puțină răutate.”

 

„Dorul doare. E ca și cum rămâi fără aer preț de prea multe secunde. Dorul doare încet. Și intens. Te face să simți, Și se declanșează atât de subit, de parșiv, de crud. Adulmeci un fir de parfum, o aromă, auzi o frântură de melodie, vezi o poză, un carusel, o carte, auzi un nume. Iar asta îți dă peste cap clipa. Iar amintirile curg și se amestecă nebun ca un uragan furios. Și te îneacă, te sufocă, te lasă vlăguit și fără putere.”
Today changes with you! ❤
XoXo, Ale
Comment, Subscribe, Like& Share, Follow me on instagram : @voxofvanity
Thank you so much!

17 gânduri despre “Recenzie: „Diana cu vanilie” #BloggersRead

  1. Pare o carte foarte motivantă și care te-ar putea scoate din orice stare mai puțin bună. Mi-a plăcut asta: „Iar la final, o sugestie: înlocuiți invidia cu shaorma. O să avem mai mulți obezi în lume, dar mai puțină răutate.”
    Trebuie să o citesc și eu ^_^

  2. Cam pe cănd scriai tu articolul, eu savuram la maxim cartea asta 🙂 Mi-a plăcut extrem de mult cum scris Diana. Şi cel mai mult îmi pare rău că nu i-am citit blogul pe vremea cănd puteam să îi scriu şi un comment de încurajare sau apreciere.

Lasă un răspuns