Recenzie: „De vorba cu Emma” #BloggersRead

„Cine crede că dragostea trece prea ușor / N-a simțit niciodată ce înseamnă să-ți fie dor.”

„Ia-ți o cafea fierbinte,  retrage-te în colțul tău de lume, lasă un oraș pustiu în spate, deschide cartea și stai de vorbă cu tine.”

Sunt momente în care îți simți sufletul obosit. Te surprinzi într-o stare neîncetată de angoasă, simți cum universul tău interior se destramă secundă cu secundă, însă nu îți dai seama de ce. Ai o mie de gânduri care-ți învăluie mintea și totuși nu te-ai putea concentra măcar pe unul singur spre a-i descifra semnificația. Ești îndrăgostit și nu prea; ești dezamăgit, dar parcă nu mai știi de ce; ești confuz deși chiar recent ți-ai găsit locul. „De vorbă cu Emma” este genul de carte menită să-ți răspundă acelor întrebări formulate deja în inconștientul tău, dar de care tu nu aveai idee. Rând cu rând parcurgi în lumea Emmei și te identifici cu ea. Fiecare paragraf îți descrie perfect trăirea pe care cu greu încercai să o definești, și astfel începi să empatizezi tacit cu protagonista.
Firul narativ nu urmărește o poveste unitară ce poate fi clasată în momentele subiectului, ci se axează pe nuanțarea unor trăiri imanente pe care cu toții le-am trăit la un moment dat pe parcursul existenței. Vitali Cipileaga descrie pe parcursul cărții sale emoțiile primei iubiri, suferința generată prin dezamăgiri, precum și inevitabila depresie care te marchează. În schimb, el descrie aceste lucruri cu mult pozitivism, punctând faptul că orice experiență de acest gen are un rol didactic. Suferința este necesară pentru a învăța să fim mai atenți pe cine alegem; sau poate spre a ne arăta cât de mult avem nevoie de persoana respectivă.

„Se zice că totul este în mâinile noastre, dar mâinile noastre în ale cui sunt?” – Deși se spune că în viață alegi singur ce faci, nu e tocmai așa. Credem că suntem independenți, că ne descurcăm mereu pe cont propriu și că cel mai important lucru este să te simți bine în pielea noastră, ceilalți nefiind așa semnificativi. Cu siguranță cine zice aceste lucruri nu este îndrăgostit sau nu a iubit cu adevărat. Iubirea, deși capricioasă și dificil de identificat, merită însă toate sacrificiile. După zeci de ploi, soarele răsare mai strălucitor ca niciodată și promite să rămână alături de tine o eternitate. În final nu mai contează certurile, momentele mai puțin plăcute sau nopțile nedormite. Nu. Contează că sunteți împreună și atât.
Firul narativ nu poate fi redat, ci doar interpretat. Este o lectură care se citește cu sufletul, în care tu, cititorul, retrăiești prin povestea Emmei câteva din experiențele tale de până acum. Și privești totul cu alți ochi, parcă din afară. Odată ce parcurgi aceste rânduri, fie începi să îți pui diverse întrebări și devii neliniștit, fie îți regăsești liniștea. Dar nu poți să rămâi indiferent. Cred că este printre singurele lecturi care chiar m-a determinat să mă întreb foarte serios ”eu ce îmi doresc de fapt?”.

„La finalul acestei lecturi vei îmbrățișa mai mult împăcarea cu tine însăți, te vei simți mai senină, mai pregătită să accepți, să înțelegi și să iubești. Vei fi gata să începi un nou capitol în viața ta, pentru că temerile, trăirile și visurile Emmei sunt și ale tale. Iar dacă Emma le depășește, le vei depăși și tu.”

Today changes with you! ❤

XoXo, Ale

Comment, Subscribe, Like& Share, Follow me on instagram : @voxofvanity

Thank you so much!

 

12 gânduri despre “Recenzie: „De vorba cu Emma” #BloggersRead

  1. Nu am citit cartea, desi am auzit tot felul de discutii in jurul ei. Insa este pentru prima data cand citesc un articol atat de profund referitor la aceasta carte. Se pare ca ti-a placut mult ceea ce razbate din randurile articolului tau.

Lasă un răspuns