Recenzie: „O mie nouă sute optzeci și patru” #BloggersRead

Pe George Orwell nu l-au apreciat toți, întrucât nu l-au înțeles mulți. Pentru a pătrunde în esența lucrărilor sale trebuie să cunoști anumite contexte sociale ce generează multiple ideologii. Și tot nu ar fi de ajuns. Scriitorul își alege cu multă iscusință și atenție cuvintele, cosmetizând realitatea cotidiană și preschimbând-o în alegorii. Pe alocuri te poți împiedica de stilul greoi, cu multe detalii și trimiteri, însă firul narativ este întotdeauna linear și bine-conturat în orice moment al subiectului. Efectele stilistice ale creatorului se rezumă la limbajul simplu, câteva jocuri de cuvinte și idei inteligente care te îndeamnă să meditezi asupra existenței. Actul de a parcurge scrierile sale poate fi pentru unii un fel de salt ontologic, iar pentru alții o confirmare a convingerilor deja înrădăcinate.

Vă prezentam acum ceva timp recenzia creației „Ferma animalelor”, iar faptul că am beneficiat de aprecierea și suportul vostru m-a determinat să creionez și un fel de rezumat al cărții „ O mie nouă sute optzeci și patru”, scrisă de același autor. De ce „un fel de rezumat”? Din simplul motiv că prin rezumat poți goli o lectură de esența sa vie. Cartea prezentă este una care trebuie citită macar odată întrucât poate fi înțeleasă diferit. Deci, în continuare, vă voi prezenta doar câteva aspecte care mi-au atras în mod special atenția – un fel de spoilere (:

O mie nouă sute optzeci și patru” prezintă imaginea unei lumi reorganizate geografic pe fond politic, precum și concentrare marii puteri în trei superputeri: Oceania, Eurasia și Eastasia. Protagonistul acestui roman, Winston Smith, trăiește o viață umilă, de rutină, lipsită de condiții sau avuție, fumând neîncetat țigările Victoria (fumând reușita). Incipitul ne introduce în atmosfera firului epic prin descrirea subtilă a unor trăsături specifice regimurilor totalitare, punând accent pe sintagma „Fratele cel mare stă cu ochii pe tine” (Eng.:„Big Brother is watching you”).


Trecutul nu este un timp apus asupra căruia nu pot interveni modificări, ci din contra, acesta poate fi reorganizat astfel încât să aducă într-o postură triumfătoare imaginea Partidului Unic. Protagonistul lucrează la Ministerul Adevărului și astfel poate rescrie istoria Oceaniei. Arhivele, precum și înregistrările antice, pot fi modificate în orice moment, iar documentele autentice distruse. Aceeași metodă este utilizată și pentru eliminarea persoanelor care nu respectă ordinele celor de la conducere, acestea fiind considerate persoane non grata, vinovate de crime ale gândirii, ce urmează a fi șterse definitiv.

Winston Smith tinde spre o gândire independentă și individualism, urmărește mereu să afle care este adevărata istorie și ține în jurnal în care își notează ceea ce descoperă. În această lume conturată, îndivizii se simt anulați, privați de libertate, știind că mereu există un „Big Brother” care-i urmărește la orice pas. Acest personaj este in 1984 de fapt șeful partidului, o figură mustăcioasă și omniprezentă, care își urmărește neîncetat poporul mai ales prin ecranele ce rulează în orice casă, ce au un dublu rol: atât rularea propagandei, cât și supravegherea indivizilor.

Războiul este pace,

libertatea este sclavie,

ignoranța este putere.

Aceste trei afirmații sunt prezente pe tot parcursul lecturii, aflându-se mereu într-un război rece. Sloganul  menționat are la bază conceptul de „doublethink”, care presupune acceptarea simultană a două noțiuni opuse, accentuează ipocrizia celor de la conducere care, prin ordinele date, urmăresc de fapt contrariul formulării lor. Astfel, războiul înseamnă pace atâta timp cât populația s-a obișnuit cu lipsurile constante și când ordinea este menținută prin teroare; libertatea este doar o iluzie, drepturile cetățenilor fiind anulate și supuse scopurilor conducătorului; puterea conducătorilor este creată și menținută de ignoranța poporului, lucru care nu mai are nevoie de explicație.

Câteva dintre jocurile de cuvinte inserate în mod intenționat de autor sunt numele ministerelor, printre care: cel al Bunăstării (Miniplenty) – responsabil de menținerea unui nivel de trai scăzut, și cel al Dragostei (Miniluv) – reprezentat de Poliției care se ocupă de menținerea ordinii, dar și de „spălarea creierelor libergândiștilor”.

Libertatea înseamnă să poți spune că doi și cu doi fac patru

Cred că acest citat este cel mai în măsură să rezume ideea fundamentală sugerată de Orwell. Iluzia de libertate este susținută prin manipulare și control neîncetat, dorindu-se mereu o uniformizare, o globalizare, o „mc donalizare” – toate sub impresia de ”Lume Noua”, egalitate, trai mai bun.

Sper că v-am trezit interesul pentru acestă carte și chiar vă recomand să o parcurgeți. Chiar merită 🙂

Today changes with you! ❤

XoXo, Ale

Comment, Subscribe, Like& Share, Follow me on instagram : @voxofvanity

Thank you so much!

 

Anunțuri

18 gânduri despre “Recenzie: „O mie nouă sute optzeci și patru” #BloggersRead

  1. Ador cartea aceasta! Am citit-o in urma cu multi ani cand eram plecata la cursurile de analist si nu aveam ce face seara.
    Subiectul este atat de actual incat cu greu ai crede ca George Orwell a scris cartea in 1949! Incredibil, nu?

    Apreciază

  2. Ai ales atât de bine citatele din carte încât m-ai făcut să îmi doresc și eu să o citesc. Sunt topită după astfel de cărți care te scot din viziunea banală asupra lumii. Mulțumim pentru recenzie și aștept să mai împarți cu noi și alte cărți citite.

    Apreciază

  3. Nu imi plac cartile pline de descrieri si detalii, insa aceasta pare cumva neobisnuita si mi-ar placea sa o citesc. Nu am citit nimic de la acest autor pana acum.

    Apreciază

  4. In ultimul timp am descoperit ca imi plac genuri de carti pe care nu credeam sa le citesc vreodata, o sa trec si aceasta carte pe lista pentru ca pare interesanta.

    Apreciază

  5. Mmm ma bucur mult ca ti-a placut si ca ai fost pasionata de ea. Mi se pare usor intortocheata si nu cred ca este genul meu. Imi place mult rezumatul facut si asa cum ai zis si tu, nu este o carte pentru toata lumea

    Apreciază

  6. Eu am citit-o imediat dupa ’90, pt ca inainte nu se gasea in tara noastra. Am ramas uluita de asemanarea dintre societatea Oceaniei, Fratele cel Mare si dictatura comunista pe care am trait-o noi. Foarte putine lucruri din carte nu au existat in viata noastra din anii aceia cenusii… foarte putine… totul am trait pe pielea noastra, cei din generatiile mai vechi…

    Apreciază

Leave a reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s