Recenzie: „Exercitii de echilibru” #BloggersRead

Tudor Chirilă și-a format o imagine controversată în Media, fiind surprins interpretând diverse roluri. Cei superficiali s-au grăbit și au judecat, anulându-i adevărata valoare. Prin piesele trupei Vama se puteau observa doar câteva aspecte caracteristice artistului, nicidecum cele definitorii. Prima dată l-am văzut pe scenă în 2012 la un concert live pe plajă și el chiar a făcut atmosferă – însă nu pe placul tuturor. Imaginea lui a fost mereu pătată de iluzia unui caracter îndărătnic și înfățișarea rebelă. Dar câți au trecut de aceste aparențe și s-au oferit să descopere persoana din spatele măștilor?

“Esti singur in vartejul suferintei tale si daca vrei sa iesi trebuie sa tragi aer in piept si sa te scufunzi pana se sfarseste. Mai degraba iubeste-o pana cand iubirea ti se face apa si se scurge prin toti porii. Iubeste-o in absenta. Va fi ca si cum te-ai arunca de nebun intr-un zid. De sute, de mii de ori. Neclintit, zidul iti va rupe oasele, pielea ti-o vei zdreli, iti vei sfasia hainele pana cand te vei fi prelins in praful de la baza lui. Un somn lung te va cuprinde, apoi te vei trezi ca dupa un cosmar pe care vei incerca sa-l rememorezi. Soarele diminetii nu-ti va da timp si vei uita. Cu fiecare zi care va trece vei mai fi uitat putin cate putin…Vindeca-te singur. E tot ce poti face pentru tine.”

Am descoperit cartea ”Exerciții de echilibru” prin liceu și țin minte că anumite pasaje m-au marcat intens. Este impresionant cum atâta sensibilitate se citește printre rânduri și cum atâtea pasaje sunt acolo parcă pentru a-ți rezolva o dilemă care te macină de mult timp. Cartea se dorește a fi un jurnal în care artistul își notează acele aspecte ale zilelor care l-au marcat cumva, ori gânduri împrăștiate ce împreună formează o liniaritate. Pe Tudor doar astfel îl poți cunoaște cu adevărat, nu prin piese controversate sau apariții publice cosmetizate.

“Poate că iubirea e atunci când, după ce ai stins lumina la baie şi ţi-ai văzut ochii obosiţi în oglindă, alţi ochi îi privesc pe ai tăi de undeva din întunericul apropiat. Şi eşti împăcat cu asta şi nu mai tânjeşti după nimic altceva. Poate că iubirea e când nu-ţi mai eşti ţie în oglindă.”

După câțiva ani am decis să revin asupra acestei lecturi pentru a reactualiza trăirile de cândva. Artistul vorbește despre iubirea adevărată și implicit despre valoarea sa inestimabilă, sau cum noi, ființe imperfecte, anulăm iubirea absolută care ne conferă substanță vie și poftă de viață. El descrie sentimentul de împlinire care ne cuprinde atunci când ne regăsim în persoana iubită și cum emoțiile & sentimentele noastre ne determină să vedem cine suntem cu adevărat. Unii ar spune că iubirea ne face orbi, însă eu cred că ea (iubirea) este cea care ne face să vedem lucrurile exact așa cum sunt ele, eliminând efectele de real cu rol de paravan asupra vieții.

“I-ai strâns genunchii şi ai sărutat-o, nu opune rezistenţă, ar fi culmea, doar ştie atât de multe despre tine, iar de o bună bucată de timp te apără de rele şi tu acum închizi ochii şi îţi scufunzi sufletul în sărutul ăsta lung.”

Știi că te poate distruge definitiv, însă nu-i poți nega funcția de catharsis. Oricât de îngândurat, dezamăgit, stresat, lipsit de chef, șovăielnic sau surmenat psihic ai fi, știi bine că doar acel sărut te poate vindeca în doar câteva secunde.

Tudor Chirilă nu descrie doar cum vede el iubirea, ci își exprimă mâhnirea, admirația sau compasiunea față de anumite persoane ce i-au marcat călătoria sa prin viață. El admiră puritatea și inocența copiilor, sufletul lor suav menit să diminueze maleficul existenței, precum și  sinceritatea nebănuită de care dau dovadă. Cu siguranță artistul este un tată iubitor și protectiv – aspecte demonstrate prin discreția față de aparițiile sale publice alături de cei doi fii. La polul opus, el critică subtil cele mai des întâlnite tipologii negative, însă într-un mod ingenios: prin mici întâmplări cu haz.

“Trebuie sa-i sperii din cand in cand pe oameni ca sa-si pretuiasca viata. Ea nu s-a speriat. Si voia monede de durere. Stia despre ele. Stia sa geama cand cadeau stele. Poate ar fi trebuit s-o opresc… Eh, n-are cum sa ajunga departe cu monedele alea.”

*

“E numai despre încredere. În tine și în ceilalți. Și despre iubire.”

*

” – Ti-e dor de trecut?
– Da.
– De ce?
– Trecutul e sigur. Acolo nu mi se mai poate intampla nimic.
– Eu iubesc prezentul.
– De ce?
– E imprevizibil.
– Vezi? Suntem diferiti… Ce iubesti la mine?
– Tot ce nu pot fi eu…”

*

” – Pai si…iertati-ma.. din ce traiti?
– Am copii,
– Ah.. Misto. Pai si cu ce v-ati ocupat? Ce meserie aveati?
– M-am ocupat cu fericirea.”
*
“Mama ta este aici si acolo. Mama ta este viata si inainte de viata.”
*
“Copiii sunt mai aproape de Dumnezeu, pentru ca ei nu se indoiesc. Indoiala vine cu varsta. …Oare unde ne pierdem harul? Unde se rupe firul care, odata intrerupt naste indoiala? Sunt multe raspunsuri, stiu. Prea multe corecte, niciunul adevarat.”
*
“Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata se va aseza sub voi si va va ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta.”

Lectura dezbate numeroase subiecte actuale ce se manifestă în zbateri imanente și neîncetate. Se pare că răbdarea – atât față de tine, cât și față de ceilalți- este unul dintre elementele cheie pe care artistul le punctează ca fiind esențiale. Cred că un prim efect al post-lecturii este o descoperire a unei noi măști pe care o purtâm, însă nu o confirmăm. Îndrăzniți… să iubiți 🙂

Ați citit această carte? Daca da, cum vi s-a părut?

Today changes with you! ❤

XoXo, Ale

Comment, Subscribe, Like& Share, Follow me on instagram : @voxofvanity

Thank you so much!

 

13 gânduri despre “Recenzie: „Exercitii de echilibru” #BloggersRead

  1. Nu am citit aceasta carte, am auzit de ea. Poate in viitor o voi citi si eu, dar la cat de full este agenda mea de carti pentru citit…clar nu prea curand:)))

  2. Nu am citit cartea, nici nu pot spune ca e pe lista mea de lectura pentru ca prefer alt stil. Insa am auzit pe foarte multi ca apreciaza modul in care Tudor Chirila a scris aceasta carte asa ca presupun ca este o lectura interesanta.

  3. Wow! Nu am citit-o, e pe lista mea și chiar îmi doream să aflu mai multe despre ea. Tudor îmi pare un tip foarte fain si complex și cumva trăiam cu senzația că și cartea lui va fi un pic abstractă și poate greu de digerat. Mă bucur că ai scris o recenzie despre ea. Acum pot să o cumpăr liniștită.

  4. Am avut la un moment dat o parere proasta despre el, dar apoi am citit despre el, si mi-am schimbat parerea. Mi-as dori sa citesc si eu aceasta carte.

Lasă un răspuns