Recenzie: Oana Pellea – „Jurnal” #BloggersRead

Intr-un timp dezvoltasem o mare simpatie pentru Oana Pellea si aproape ca o urmaream la orice pas. Nu ca acum nu as mai admira-o, insa am observat ca alege sa stea in umbra de ceva timp. Se spune ca pentru a intelege un artist, trebuie mai intai sa-l cunosti nu din perspectiva profesiei, ci prin prisma statutului de fiinta umana efemera. Tocmai de aceea, cand am avut ocazia sa achizitionez cartea ei, nu am ezitat nici o secunda. Dar cine este Oana Pellea? Profesional vorbind, ea este actrita care a insufletit personaje de-ale lui Shakespeare, Cehov, Ionescu. Cartea sa, „Jurnal”, prezinta cea mai sincera intimitate a gandurilor artistei, explicand perspectiva sa asupra vietii, care se regaseste de cele mai multe ori si pe scena.


Sincera sa fiu, ma asteptam ca aceasta lectura sa ma fascineze, sa ma impresioneze probabil ceva mai mult decat o face actrita pe scena. Si in timp ce parcurgeam paginile cartii, tot asteptam, asemeni unui copil cu mult interes, ca ceva sa apara si sa schimbe totul intr-o secunda. Am parcurs fiecare rand cu multa atentie spre a itelege eventualele semnificatii latente, insa tot nu descopeream ceva iesit din comun. Abia dupa ce am terminat cartea am realizat ca in esenta, ea nu prezinta mai nimic spectaculos… Pentru ca ea iese in evidenta prin simplitate. Da, simplitatea vietii umane, cu accent pe existenta oarecum ancorata in rutina, cu nemultumiri sau complexe cotidiene.

Oana Pellea impresioneaza prin inlaturarea acelui val de intimitate si descrie totul fara cenzura, cu o sinceritate admirabila. Ea descrie omul din spatele mastilor si face acel act pe care nu toti artistii mari au curajul sa-l realizeze: incearca sa se piarda in multime. Actrita isi descrie slabiciunile, proiecteaza valentele credintei si intocmeste demersul unui proces de autocunoastere. Jurnalul sau este scris in perioada 2003-2009 si nu urmareste neaparat un fir linear, sau cel putin nu unul usor de observat. Ea retraieste amintiri, analizeaza momente din trecut si isi constientizeaza neputinta de a realiza obiectivele propuse in unele situatii. Intr-un cuvant, ea descrie perisabilitatea fiintei umane. Suntem in esenta prizonierii timpului si nimic nu ne apartine.

*

„E greu să te întâlnești cu tine. Cu fricile și singurătățile și neputințele și mai ales, cu efemeritatea ta. Hm. Și, totuși, ce eliberare să știi că într-o bună zi nu va mai exista absolut nimic.”

*

„Trebuie să-l urmezi pe cel care caută adevărul și să fugi de cel care spune că l-a găsit.”

*

„O să explodăm pe pereți într-o zi nu din cauza bombelor, ci pur și simplu dintr-un prea mare plin de noi. O să explodăm pentru că n-o să mai încăpem în noi de mari și tari ce suntem.”

*

„O primăvară amânată nu dăruiește o bucurie la fel de mare ca o primăvară pur și simplu. Pentru că orice lucru amânat conține, atunci când se împlinește, o anumită doză de oboseală, care scade din uimire și bucurie.”

*

„Un om ocupă cu tălpile lui vreo douăzeci și ceva de centimetri. Dar raza orgoliului lui e de câțiva kilometri. (…) Și raza asta de orgoliu crește ca o umbră, din ce în ce mai mult, de aproape a întunecat Pământul.”

*

„Toți oamenii de calitate se plâng de nefolosință. Se plâng că vremea trece și nimeni nu are nevoie de ei. E un mare păcat al societății românești să facă oamenii să se simtă în plus. Tot societatea e in pierdere. Ei, fiind de calitate, își vor găsi drumul interior și vor răzbi oricum. Dar păcat de amăreală. Păcat de gustul de inutil. Păcat de anii care trec.”

*

„În loc să mă uit ca hipnotizată la cutia numită televizor, mai bine m-aș uita pe geamul meu oval care dă spre cer. Spectacolul e mult mai viu și mai interesant. Uite norii, uite-i cum tot trec…”

*

Concluzionand, poate ca „Jurnal” nu este o capodopera care sa te impresioneze printr-o poveste unica de viata. Nu. Ea descrie fiinta umana din spatele mastilor de teatru, un om sensibil si bland care constientizeaza adevaratele lucruri importante ale vietii si te indeamna la o profunda meditatie asupra propriului scop pe acest pamant. Este o lectura ce dezvaluie emotii, suferinta si puterea credintei. Eu as recomanda-o celor aflati la varstele de tranzitie, intrucat vor gasi aici modalitati de a trai frumos si de a depasi impedimentele pe care existenta ni le asterne.

Voi ati citit aceasta carte? Daca da, cum vi se pare? Daca nu, ati citi-o?

Today changes with you! :)

XoXo, Ale

Comment, Subscribe, Like& Share, Follow me on instagram : @voxofvanity

Thank you so much!

Anunțuri

26 de gânduri despre “Recenzie: Oana Pellea – „Jurnal” #BloggersRead

  1. Mie imi place de Oana Pellea, m-am gandit mult daca sa o citesc sau nu. Faptul ca e ”simpla” spune mult despre stilul unui om. am citit atat de multe carti la viata mea, incat stiu ca uneori din cartile simple putem invata foarte multe.

    Apreciază

  2. Iti spun sincer, pe cat mi-a placut de Amza Pelea pe atat nu imi place Oana Pelea.
    Nu stiu de ce…poate nu imi place stilul ei, personalitatea…na, fiecare are preferinte si ea nu se numara printre ele mele 😛

    Apreciază

  3. Nu stiu cartea, nu o cunosc pe Oana, adica nu am vazut-o la teatru sau la tv, in schimb i-am vazut poza in ziare de cateva ori si cateva comentarii, care mi-au lasat o impresie proasta despre ea. Fata ei nu imi inspira nimic „bun”. Nu stiu de ce, dar nu imi place deloc, asa ca nu imi doresc sa citesc aceasta carte.

    Apreciază

Leave a reply

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s