George Orwell este unul dintre scriitorii mei preferati, care reuseste prin capodoperele sale sa te determine sa vezi adevarata realitate din spatele cortinei de teatru cum s-ar zice. El prezinta viata ca pe un spectacol, foloseste alegorii si satirizeaza defectele umane. Cartile sale abunda in simboluri inteligente si reliefeaza, de cele mai multe ori, haosul cosmetizat al realitatii cotidiene. „Ferma Animalelor” este genul acela de carte nemuritoare, ale carei semnificatii vor avea mereu veridicitate, indiferent de epoca sau spatiu geografic. Aceasta reprezinta o alegorie la adresa sistemului politic – si ca sa dezvalui mai mult: este vorba despre comunism-, proiectata intr-o maniera inteleapta, sub forma unei ferme de animalute care doresc infaptuirea unei noi ordini asupra lumii in care traiesc.

Incipitul descriptiv mobileaza spatiul narativ prin descrierea personajelor cheie, ce vor fi prezente pe tot parcursul firului epic. Domnul Jones este proprietarul unei ferme instarite din Anglia, cunoscuta si sub denumirea de „Conacul”. Acesta este, in viziunea animalutelor sale, principalul lor dusman si, totodata, singurul vinovat pentru traiul indecent la care ele sunt supuse. In conceptia lor, desi randamentul depus este mereu maxim, ele nu se aleg cu nimic de pe urma acestuia. Acest imbold de razvratire este instigat de catre cel mai batran animal din ferma, si anume porcul Middle White. Respectivul avusese un vis simbolic si simtea sa-l impartaseasca si semenilor lui, dat fiind si faptul ca simtea cum propriul sfarsit se apropie cu pasi repezi. Astfel, la ceas de seara, dupa ce stapanii adormisera, animalele din ferma se adunasera la o sedinta spre a polemiza visul Batranului Senior. Acest eveniment este asimilat ca inceputul procesului de razvratire, asemeni imboldului care starneste sentimentul de dominare.

Porcul Middle White ii impresioneaza pe ceilalti nu numai prin nararea visului sau, ci si prin preentarea unui cantec evocator, auzit pe furis atunci cand il cantau mama si bunica sa cu mult timp in urma. Celelalte animale au invatat imediat acest imn al libertatii si erau astfel pregatite de a instaura o noua ordine la ferma. Au pregatit in taina aceasta actiune si tot ce mai asteptau era momentul potrivit de a-l pune in practica.

Toate animalutele s-au mobilizat, iar ziua cea mare nu a intarziat sa apara. Ele l-au gonit pe domnul Jones, alaturi de sotia sa, de la propria casa si au luat in stapanire ferma. Ba chiar au pus si o pancarta care sa confirme noua ordine, aspect ce evidentia si noua denumire a conacului: „Ferma Animalelor”. Acestea au infaptuit si o serie de reguli („7 percepte”) dupa care se vor ghida si sperau la un consens si o armonie profunda. Cu toate ca eforturile depuse de ele erau mult mai mari fata de cele depuse in perioada stapanirii domnului Jones, ele nu regretau deloc aceasta schimbare.

Fiecare animalut din ferma avea un nume reprezentativ, aspect ce evidentiaza valoarea moralizatoare a satirei. Actiunea este bine inchegata, iar fiecare animal este ales cu minutiozitate spre a da viata firului narativ. Dupa instituirea noii ordini, productivitatea fermei este in ascensiune, iar totul pare  sa tinda spre perfectiune. Insa minunea nu va dura mult timp, intrucat porcii vor prelua conducerea fermei si vor incerca sa-si insuseasca toate privilegiile puterii. Toata esenta acestei lecturi poate fi inteleasa prin intelegerea tranzitiei ultimei regului inscrise pe hambar, „Toate animalele sunt egale”, care in final devine:

Din punctul meu de vedere, „Ferma Animalelor” este o lectura care merita recitita oridecateori avem ocazia. De ce spun acest lucru? Pentru ca eu personal am inteles diferit cateva aspecte dupa cea de-a doua lectura. Cu siguranta ca propria experienta ne ghideaza modul de a intelege unele carti si tocmai de aceea, pentru mine, aceasta carte este nemuritoare.

Voi ati citit-o? Daca nu, va indemn sa o faceti.

Today changes with you!

XoXo, Ale

Comment, Subscribe, Like& Share, Follow me on instagram : @voxofvanity

Thank you so much!