Citisem undeva, recent, pe un panou caraghios, un fel de citat : ”Vrei, nu vrei, tot la noi ajungi”. Cu mintea în altă parte, cu mersul agale și privirea țintită drept înainte, mi-am continuat drumul. ”Auzi ce reclamă… Mă întreb de la ce era”.
Mă îndreptam spre un blogmeet, iar gândul îmi stătea doar la ceea ce ar trebui să spun, ce subiecte să dezvolt, dar mai ales, cum să fac în așa fel încât la poze să nu par falsă. Da. Cu siguranță știți și voi acele persoane cu zâmbet chinuit, prezentat mai mult din bun simț. Nu aș spune că este cazul meu, însă pe mine chiar mă bate chestia cu zâmbetul.
Încă din pozele de la clasele primare eu aveam un zâmbet de copil angelic, de parcă aș fi avut în minte filmul cu Păpușa Chucky. Zici că mai aveam puțin și regretam cu lacrimi toate bomboanele savurate pe ascuns și bucățelele acelea de ciocolată cu alune pe care le șterpeleam de la sora mea (ce amintiri…) Dar, închizând cufărul cu amintiri și revenind la mica -marea- mea fobie, grijile, care luau ființă pe moment, creșteau într-un mod alert. Poate că dacă mi-aș fi ascultat părinții și aș fi mers la timp la dentist pentru un minunat aparat dentar care să-mi eleganțeze cavitatea bucală, acum aș fi avut și eu un zâmbet de vedetă. Dar conștiița mea interveni cu o replică pe măsură : ”Și vrei să zici că atunci nu ți-ar fi fost frică de dentist? Ha, păi de ce nu mergi acum?”. Însă ce face românul nostru, cu multă imaginație, atunci când nu poate suporta adevărata și implacabila realitate?! Improvizează :
Însă, că tot era vorba aceea din popor : „Nu poți ascunde pentru mult timp gunoiul sub preș”. Astfel că, după ceva vreme și după ce am tras curent de la minunata navetă cu metroul, m-au ajuns și problemele dentare. Zâmbetul ca zâmbetul, un ruj mai Nude, un lipgloss mai senzual – Bine, bine, dar cu durerea de măsele ce faci? O dai cu ruj?! Încă din liceu avusesem câteva probleme cu cariile, însă niciodată nu am luat-o în serios : mai o spălătură cu bicarbonat de sodiu, mai o clătire cu ulei de cocos și amânam ”excursia” la dentist. Cred ca fiecare a trecut cel puțin o dată prin asta, când acele calmante îți distrug stomacul și parcă, parcă îți și amplifică durerea.
Rezumatul problemei sta în următorul ̶𝒽̶𝒶̶𝓁 fel : 1.durerea dentară se amplifica pe zi ce trecea; 2. nu cunoșteam nicio clinică dentară prin București ; 3. nu dețineam foarte mulți bani spre a-mi permite o vizită de aceea pompoasă la un cabinet extravagant. Tot căinându-mă unei colege de facultate, ea instantaneu m-a trimis la clinica Dental Praxis. Începuse să-mi povestească despre personalul amabil, asistentele descurcărețe, doctorii înțelegători și chiar de aparatura modernă, de ultimă generație, care are grijă ca durerea să fie practic inexistentă. Și când ea îmi povestea toate acestea, mintea mea căuta în disperare o scuză cât mai plauzibilă (mentalitate de român ce trăiește niște vremuri de comunism stins), spre a o refuza într-un mod elegant, întrucât problema banilor mă ținea departe de orice mi-aș fi propus. Nici nu termina bine ce avea de spus, că eu și începeam scuzele. Ea s-a oprit din detaliere și mi-a spus răspicat : ”Să știi că ai posibilitatea de a plăti contravaloarea serviciilor stomatologice în rate fără dobândă!”
Brusc se luminase totul, s-a aprins un beculeț. Atunci chiar că îmi părea cam rău că nu am ascultat- o cu mai mult interes. Fire sceptică, am căutat imediat pe internet despre clinica Dental Praxis și am trimis câteva întrebări prin formularul de contact, disponibil pe site. În următoarea zi am și primit răspuns de la clinică, privind o extracție dentară și recunosc, am rămas surprinsă plăcut de modul lor de a răspunde : foarte infomați și deschiși. Aa! și amabili.
”Excursia” la dentist era programată într-o vineri („Vinerea neagră” în imaginația mea), iar frica de dentist, cultivată încă din copilărie, încerca să mă imobilizeze. Ca un om matur ce (vreau să fiu) sunt, mi-am luat frumușel durerea „de mânuță” și am dus-o la doctor. Nu voi înșira acum detalii nesemnificative despre diverse aspecte, vă dați seama că totul tindea spre perfecțiune – cum mi se pare și normal de altfel. Doctorul mi-a făcut mai întâi anestezie, iar întreaga procedură nu a durut, cu toate că mă simțeam ciudat cu atâtea instrumente prin jurul meu, parcă preluate din filmele de groază.
”Vrei, nu vrei, tot la noi ajungi”. Acum totul are sens.
Ghiciți unde voi merge peste două săptămâni! Pra..? Praga? Nu, un loc din România.Hmm, Predeal? Nici. Atunci la Prahova? Nu, nu și nu ; voi merge la Dental Praxis pentru un detartraj sau o albire cu laser (care de la 1900 RON este 899 RON), ca acel coșmar din copilărie să fie doar o amintire.
Wow, ce poveste! Imi place stilul tau, atat vestimentar cat si cel de redactat. Frumos mod de a ne prezenta o experienta personala, imi place sa citesc pareri despre chestii comune. Si eu am acea fobie privind doctorii si cabinetele medicale, de stomatolog nici nu mai spun! Din ce ai scris tu, nu cred ca am mai auzit de clinici in care sa platesti in rate.. poate ca nici eu nu sunt documentata bine. Mie chiar imi place zambetul tau si nu, nu e deloc fals. Mult succes cu blogul si te urmaresc mereu, postare cu postare. Pupici
Loredana S
🙂 Chiar ma bucur! Cred ca toata lumea are acea fobie inainte de a merge la doctor, ba chiar si in timpul acela cand astepti la rand spre a intra. Nu este bine insa ca tot amanam si lasam totul pe seama vremurilor acelea cand nu mai putem indura. Cat despre plata, cred ca (nu sunt fsigura) ca cei de la Dental Praxis sunt printre singurii care accepta plata in rate. Oricum, ofera servicii de calitate intr-un cadru foarte bine amenajat 🙂 Te pup si te mai astept pe blog!
I did not go to the dentist for around 25 years and then only went when I found one that would numb me as much as I wanted. It still hurt some but mostly just freaked me out. After my mouth was so numb I could not use it for hours, but it was worth it. Proud of you for going back, dear!
All Things Bright and Lovely
Thanks, dear friend! I think that is very important to get over your fears – I was so scared of going to the dentist, but lately I had discovered a nice clinic and the procedure was not dull as I was expecting.
Have a lovely day!
E bine sa nu lasam problemele sa se agraveze atunci cand apar dar din pacate, noua romanilor ne lipseste educatia asta de a merge la medic pentru un control de rutina, ajungem cand durerile ne doboara
Vrei nu vrei tot la noi ajungi este motto-ul unei firme de pompe funebere din Brasov 😉
Haha, ce se potriveste ! 😀